M-am intrebat tot timpul de ce societatea condamna atat de mult pe cei care folosesc tot felul de “solutii” pentru a fi mai aproape de ei (dezinhibati, curajosi, spontani, calzi, iubitori, etc). De ce ii vede ca pe niste oameni “slabi” care dau frau liber unor sentimente si emotii pe care majoritatea si le reprima total si mai face si o virtute din acesta reprimare a simturilor. O atribuie unei puteri. Esti puternic daca lasi mintea sa te limiteze si nu faci ceea ce simti?
Atunci cand bei alcool sau cand folosesti alte substante partea rationala a mintii tale (partea care te guverneaza zi de zi) intra in stand by. Gradul de “adormire” e legat strict de cantitatea folosita si de rezistenta ta la acea substanta. Adoarme exact acea parte a mintii tale in care sunt inregistrate conditionarile si limitarile pe care le-ai invatat de la ai tai, de la scoala, de la televizor, etc. Toate aceste bariere dispar si lasa loc adevaratei tale personalitati care este curajoasa, spontana, puternica, careia nu-i e frica sa ceara iubire cand are nevoie. Ma uitam la oameni in club si ii vedeam in diferite stadii ale betiei. Unii dansau, altii vorbeau, altii flirtau. Dar unii erau in acel grad avansat de betie in care pur si simplu se agatau de cei din jur in cautarea unei strangeri in brate, a unei mangaieri. Evident ca cei din jur fugeau mancand pamantul. Nu erau capabili sa vada frumusetea situatiei.
Sa presupunem prin absurd ca am reusi sa scapam toti de conditionarile si blocajele pe care parcursul nostru de pana acum ni le-a pus pe masa si noi le-am mancat naivi fiind. Vom fi toti niste oameni frumosi care sunt dezinhibati, care nu cred in rau/bine, frumos/urat, corect/gresit – ca niste “betivi” adorabili. La ultimul festival la care am fost am simtit asta. Am vazut zece mii de oameni din toate paturile sociale si financiare, cu gusturi si stiluri diferite care nu aveau nici cea mai mica problema unii cu altii, care se acceptau si zambeau tot timpul, care dansau la unison toata noaptea plini de iubire. Pana si politia era super relaxata si intelegatoare de parca se molipsise de la oameni (de fapt intrasera in energia care se crease acolo). Deci se poate.
Eu nu spun acum ca solutia este sa bem non stop si sa luam tot ce ne cade in maini. No way. Ci doar sa fim atenti la noi cand folosim orice “euforice” si sa intelegem ca tot noi suntem cei care se dezinhiba de la una sau de la alta si ca acea parte a nostra nu mai poate sta prea mult prinsa in interior, fara sa vada lumina zilei.
Solutia este sa elimini cat mai mult din blocajele: “nu se cade sa..”; “este gresit sa…”, “ nu e bine sa…”, “NU POT sa..”. Cei care au avut sau au relatii in care simt ca nu au spatiu, ca se sufoca, ca nu au libertate trebuie sa inteleaga ca e doar o perceptive personala a realitatii cauzata de aceste blocaje pe care le au. Si cu cat au mai multe blocaje cu atat cer mai mult spatiu, mai multa libertate de la cei din jur, de la parteneri. Libertate pe care de fapt nu si-o acorda ei insisi.
Asa ca, in momentul in care te eliberezi de blocaje, alcoolul sau alte substante vor disparea din viata ta, pentru ca nu va mai fi nevoie de ele ca sa lasi o anumita parte a ta sa iasa la lumina zilei.
drumulspreinima 