Puterea de a crede

Stand pironit pe cruce pentru ca alesese voluntar sa moara pentru ceea ce sufletul lui ii revelase, Iisus ne-a dat un exemplu viu de cum credinta te salveaza. Ne-a si spus-o (se pare) ca sa fie sigur ca intelegem: credinta te va salva. Dar degeaba, creierul nostru limbic a intervenit imediat si a constatat puterea distorsionarii perverse a acestui adevar si ne-a impins spre a construi religii si spre a ne omori unii pe altii pentru nimic altceva decat o confirmare fortata a faptului ca ceea ce cred unii e mai “de crezut” decat ce cred ceilalti.- adica de frica.

De fapt pierdem the big picture aici.
Iisus intelesese ce multi intelesesera deja si ce multi continua sa inteleaga si azi. Ca si fiinta umana inzestrata cu intelect si predispusa spre a cauta “adevarul” toata viata ai nevoie sa crezi ca sa poti “trai” cu adevarat. Ca simti viata, la un moment dat trebuie sa te opresti, sa alegi ceva si sa crezi in acel ceva. Indiferent ce e acel ceva – soare, luna , mohammed, yahze, floarea soarelui, bizon, cal, current electric, galaxii necunoscute, viata dupa moarte, etc. Daca nu faci asta trebuie sa iti asumi constient ca vei duce o viata de investigatie extenuanta in care tot timpul vei cauta ceva care sa-ti confirme altceva si pe care apoi sa-l pui la indoiala pentru ca de asta ai nevoie ca sa cauti in continuare.

Cand crezi in ceva, la un moment dat iti asumi acele valori si te opresti din cautat. Incepi sa te umpli de viata, de “acum”. Sa traiesti fara sa stai tot timpul cu stresul “marii plecari” care stii deja ca e inevitabila. Poti sa traiesti la maxim chiar daca stii ca poti muri oricand. Cand nu crezi in nimic ai foarte mari sanse sa mori cu un zambet cinic in coltul gurii datorat faptului ca ai inteles ca a crede in a nu crede ti-a rapit viata si ca daca ai trai forever tot nu ai gasi ce cauti. Pentru ca nu cauti ceva anume. Pentru ca tu crezi in a cauta, in a nu crede.

Eu am ales sa cred in mine deocamdata. E un compromis facil care ma ajuta sa renasc dupa micile drame cu care ma imperechez ocazional si sa ma (re)iubesc cat pot eu de tare si care in acelasi timp imi hraneste partea aceea din mine care are nevoie sa creada in ceva. Cred in mine, cred in moartea mea, dar mai ales in viata mea si in “acum”. Si cred ca pot sa-mi schimb credinta de cate ori am nevoie ca sa trec mai departe sau pur si simplu pentru ca am descoperit ceva care “imi vine mai bine”. Singurele reguli si credinte sunt alea din capul meu si asta inseamna ca le pot schimba de cate ori mi se scoala. Atata timp cat nu las locul gol.

In continuare imi propun sa cred mai mult. In viata, in mine, in whatever works.

Ganduri despre noi si viata

O lume care condamna la mediocritate si la renegare orice individualitate. O lume in care trebuie sa asculti muzica la casti ca sa nu deranjezi lipsa de bucurie de viata a celor din jur. O lume in care trebuie sa te simti rusinat ca iubesti si vrei sa o arati. O lume care vrea sa auda minciuni si sa le traiasca in locul adevarului si a evolutiei intru spirit. Noi am creat-o si o intretinem in fiecare zi tinandu-ne capul plecat si preferand confortul aparent in locul acceptarii a ceea ce suntem fiecare dintre noi cu adevarat. Si eu fac parte din ea. Si eu o intretin de multe ori pentru ca obosesc sa ma lovesc de ziduri ridicate din egoism si frica. Inca mai am de lucru.

Intr-o zi voi trai 100% asa cum simt. Voi avea curaj sa o fac. Lucrez la asta. Intr-o zi ne vom trezi toti si vom “trai” nu doar vom juca niste roluri pe care “trebuie” sa le jucam. Ne vom trezi, vom deschide ochii si vom sti instant ca totul va fi bine din acel moment.

Deocamdata nu e bine. Si asa cum spune si proverbul, daca nu e bine, atunci nu e inca sfarsitul. Totul va fi bine la sfarsit. Asa vom sti ca am ajuns.

Etapele evolutiei personale si cum se manifesta ele in viata

Mi-a placut atat de mult articolul respectiv si mi s-a parut ca spune ceea ce avem toti nevoie sa stim sau sa aflam. Mai mult, mi se pare ca expune lucrurile exact in maniera incare le vad si eu, asa ca am ales sa-l repostez aici. Pentru cei ce au nevoie.

———————————————————————————————————————

Dar exista ceva ce vreau sa discutam neaparat azi.

Uite un fragment anonim dintr-un email (citeste-l cu atentie, pentru ca vreau sa vezi ceva important):

” Salut Marius, mi-am dat seama ca de 4 luni lucrurile nu mai merg deloc bine in viata mea. Ma simt nervoasa din orice, ma supara cand iubitul se uita la mine, cand ma atinge. Ma simt trista cand trebuie sa merg la servici dimineata si nu am chef sa iesim cu prietenii dupa ce vin acasa. M-am inchis in mine si nu stiu ce sa fac. Eram o persoana vesela, toti imi spueau ca ii fac sa se simta bine. Acum simt ca sunt alt om, ca nu mai am putere. Dar ma prefac ca sunt la fel ca inainte. Am nevoie de un sfat, am nevoie sa ma ajuti sa revin la ceea ce era inainte. “

Sau

” Nu imi dau seama ce s-a schimbat. Stiu ca ma iubea, dar acum imi spune ca nu ma mai iubeste si ca vrea sa ne despartim. Parca s-a rupt ceva in mine cand mi-a zis asta. Vreau sa fie lucrurile iar ca inainte.”

Uita-te la ultima propozitie din cele 2 texte de mai sus. Vezi asemanarea? Asa primesc de la tine si de la alti cititori sute de emailuri.

Am zis ca e timpul sa explic cum stau lucrurile cu aceasta nevoie a ta de a reveni la ceea ce era fain inainte si acum nu mai este.

Nu o sa iti placa explicatia, dar stii ca sunt sincer cu tine si iti zic din start cum stau lucrurile.

Razboiul dintre tine si universul care iti vrea binele

Exista o teorie care spune ca nimic in univers nu stagneaza, ca totul se transforma si evolueaza. Dar mai spune si ca totul este interconectat. Cea mai frumoasa expresie pe care am auzit-o (o metafora) despre aceasta conxiune a lucrurilor este ” daca un fluture bate din aripi in New-york, se poate declansa o furtuna in Tokyo”.

Nimic nu este lipsit de conexiuni in viata noastra si in univers. De fapt nimic nu este intamplator. Doar ca uneori nu vedem noi cauzele si nici efectele unei actiuni a noastra.

Vreau sa am in minte ideea ca nimic nu e intamplator, iar viata ne ajuta sa evoluam, sa ne cunoastem pe noi insine. Dar cand ajung la aceea cunoastere ce o sa simt? Cum o sa fie atunci.

Maestrii si filozofii spun ca esenta Eu-lui nostru este pura fericire si libertate si ca toata viata noastra ne conduce spre a invata sa fim fericiti, dar ca uneori noi o luam pe carari gresite.

Daca e fericirea si libertatea tinta spre care mergem, atunci tot ce avem de facut este sa le urmam.

Am avut in viata momente de revelatie si stiu ca si tu ai avut asemenea momente, cand ai citit ceva asa de profund incat ti-a marcat viata, cand cineva ti-a spus ceva care te-a schimbat definitiv, cand ai trecut printr-o intamplare care te-a transformat.

Un asemenea moment a fost pentru mine cand am citit in cartea Iluzii a lui Richard Bach o fraza ce ti-o spun acum “Daca ar veni Dumnezeu si ti-ar spune “Cat traiesti pe pamant, iti ordon sa fii fericit!”, ce ai face tu?”

Mi-am dat seama atunci ca daca nu esti fericit, nimic nu are sens. Asa ca tot timpul cautam aceasta fericire.

Dar (da, este un “dar”) daca aceasta fericire este limitata, atunci tu stagnezi in evolutia ta.

Exista diferite niveluri ale fericirii si o sa iti dau o parte dintre ele:

– fericirea fizica care vine din: placerea senzatiei de satietate, placerea senzatiei sexuale, etc

– fericirea emotionala care vine din: senzatia de siguranta, senzatia de acceptare, senzatia de putere, senzatia de iubire

– fericirea mentala care provine din acumularea de informatii, starea de flux creativ

– fericirea supramentala care provine din oprirea gandurilor (starea de meditatie)

– fericirea spirituala care provine din regasirea eu-lui spiritual (spiritul)

In general (cam 90% dintre oameni) acceseaza doar primele doua niveluri de fericire. Lucrurile stau cam asa, cand ai invatat complet cum sa fii fericit pe un nivel, nu mai esti satisfacut cu acel nivel.

In mod normal suntem programati sa trecem prin aceste niveluri ale fericirii si sa ajungem la ultimul nivel, acolo unde fericirea e completa si nu se termina niciodata, pentru ca ea este starea noastra naturala.

Iti imaginezi ce ar inseamna sa traiesti continuu starea de fericire ca fiind chiar natura ta interioara? De fapt asa si este, dar din cauza iluziei mintii, am uitat asta.

Dar universul evolueaza, iar noi evoluam odata cu el. Asa ca daca tu ai atins in prezent una din acele etape ale fericirii tale si vrei sa tii de ea cu dintii pentru ca nu stii ce iti aduce viitorul.

Asa ca te opui acestei forte a evolutiei tale. Si cand te opui, universul incepe sa iti dea semne ca nu faci ceea ce trebuie, ca stagnezi.

Fiecare moment in care iti doresti ca lucrurile sa fie “asa cum erau in trecut” de fapt tu esti pe punctul de a stagna in evolutia ta.

Imi doresc ca intrebarile pe care le primesc sa sune cam asa “ce sa fac ca in viitor sa fie mai bine decat in trecut?” sau “cum pot sa ma transform astfel incat sa evoluez impreuna cu iubitul/iubita?”

Dar daca tu te tii cu dintii de trecut, universul trage de tine spre viitor, asa ca la un moment dat o sa te cam doara.

Si o sa crezi ca suferinta ta provine din alte cauze, dar singura cauza a suferintei noastre este dorinta de a pastra ceea ce am atins acum pe moment.

Universul ne ajuta cand evoluam, dar ne pune pioneze sub fund daca stagnam. De fiecare data cand suferi o faci doar ca sa te trezesti din amorteala momentului in care te afli si sa te motivezi sa mergi mai departe.

Problema e ca nimeni nu ti-a explicat ca directia de mers este spre viitor si nu spre trecut. Asa ca arunca cu ceva in mine, tipa la mine, supara-te dar lasa trecutul in trecut.

Intreaba-te ce anume ai de transformat la tine astfel incat sa fii mai fericit, sa ajungi pe un nivel superior de fericire.

Cu cat urci pe nivelul urmator de fericire cu atat tu esti mai evoluat si cu atat fericirea e mai intensa.

Lectiile universului si suferinta ta

Pe fiecare nivel simti fericirea respectiva a acelui nivel, apoi universul e naspa si iti ia aceea fericire. Apoi incepi sa ceri “cum sa fac sa fie ca inainte?” Dar asta doar pentru ca nu ai auzit ca scopul universului e sa te duca spre fericirea urmatoare, care e mai importanta, mai intensa, mai profunda, mai aproape de Eu-l tau spiritual.

Pe fiecare in parte universul il motiveaza altfel. In functie de nivelul pe care tu te afli, in functie de fericirea pe care doresti sa o pastrezi, universul o sa iti dea alte “probleme” ca sa te trezesti si sa mergi mai departe in calatoria evolutiei tale.

Pe primul nivel de evolutie oamenii cauta disperati sa se simta in siguranta, sa aiba bani, sa aiba mancare, etc. In viata acelor oameni tot timpul o sa existe umbra fricii zilei de maine, teama ca maine o sa ramana fara servici, ca o sa ramana fara bani pana la salariul urmator, etc.

Daca simti aceasta teama atunci universul vrea sa iti spuna ca deja e momentul sa mergi mai departe si sa treci pe urmatorul nivel, deja ai simtit cum este sa fii in siguranta, ai avut si mancare, ai avut si salar, dar daca ramai multumit doar cu asta, e prea putin din tot ce poti tu ca fiinta umana. Asa ca universul iti spune (in modul sau) ca e cazul sa mergi mai departe si sa iti asculti chemarea, vocea interioara care iti spune ce anume te-ar face mai fericit.

Daca nu asculti aceea chemare interioara, teama si problemele legate de siguranta materiala, o sa ramana si in timp o sa creasca. Universul nu te va abandona pe acest nivel, asa ca o sa traga de tine si o sa tot te “bombardeze” cu provocari pana cand te trezesti la realitate si iti depasesti dorinta de a ramane pe loc.

Lectia

Lectia primului nivel pe care refuzi sa o inveti este detasarea de nevoia de siguranta prin comunicarea empatica cu oricine, acceptarea celorlalti asa cum sunt. Frica apare din senzatia de separare de ceilalti, cand ii vezi pe ceilalti ca pe adversari si nu ca pe parneri si prieteni. Invatarea acestei lectii te duce automat pe nivelul doi si iti rezolva orice probleme financiare si de siguranta.

Exercitiu

Alege din trecutul tau o persoana care nu ti-a placut la inceput dar apoi te-ai simtit apropiat de ea. Observa ce anume s-a schimbat in tine, independent de aceea persoana, dupa ce ai inceput sa simti ca te apropii de aceea persoana. Ia acel sentiment de apropiere si imagineaza-ti ca il ai in tine de fiecare data cand te gandesti la alte persoane pe care nu le accepti. Asta o sa schimbe totul. Fa exercitiul asta zilnic, de fiecare data cand simti ca nu iti place o persoana.

*

Apoi sunt oamenii care au depasit nevoia de siguranta, au trecut pe nivelul urmator unde totul tine de acceptare, comunicare, relationare, emotii primare. Acolo lupta ta cu universul este teama ta de abandon. Daca nu te simti acceptat complet, daca simti ca nu poti comunica cu oamenii, daca simti gelozie, teama de a fii respins, teama de singuratate, atunci universul deja iti spune ca te multumesti cu prea putin si ca e cazul sa evoluezi.

Tine minte o regula, tot timpul vei obtine cu usurinta tot ceea ce se gaseste pe un nivel, doar dupa ce l-ai depasit. Cand esti pe nivelul respectiv, esti acolo ca sa ii inveti lectiile, dar nu ai obtinut tot ce iti ofera acel nivel. Ca la scoala, daca esti in clasa a treia atunci stapanesti foarte bine materia de clasa intai si doi, dar inca ai de dat teste si de invatat lectii din clasa a treia.

Lectia

Lectia pe care refuzi sa o inveti este acceptarea propriei persoane. In general cine stagneaza pe acest nivel si simte ca e tot timpul la limita sa fie respins, abandonat, de fapt inca nu se accepta asa cum este. Asta e din cauza tuturor regulilor pe care societatea, parintii, religia ti le-au bagat in cap cand erai prea mic ca sa te opui. Asa ca acum, de fiecare data cand faci ceva tu evaluezi daca e corect sau gresit, dupa criteriile pe care ei ti le-au bagat cu forta in cap. Dar daca criteriile acelea sunt false? De unde ai certitudinea ca nu sunt doar reguli ale trecutului care in prezent si in viitor nu mai au valabilitate? Ma accept pe mine doar daca nu gresesc, dar cine zice ca gresesc cand regulile sunt facute de mine? Daca sunt facute de altii si acceptate de mine, e usor sa gresesc. Dar ce fel de om as fii daca as trai viata mea dupa cum o doresc altii, dupa regulile lor. Imi place mult o replica “Nu imi dati sfaturi, stiu sa gresesc si singur!” nu mai stiu cine a zis-o dar aceasta replica explica cum sa traiesti liber dupa propriile tale reguli. Doar asa ai sansa sa te accepti pe tine asa cum esti, fara sa mai simti apoi nevoia sa te sabotezi si sa traiesti cu teama abandonului.

Exercitiu

Alege un moment din viata ta cand te-ai simtit complet acceptat, cand ai simtit ca esti iubit neconditionat. Apoi simte in tot corpul ceea ce simteai atunci. Doar observa senzatia aceea de acceptare, iubire neconditionata. Apoi imagineaza-ti in fata ta o oglinda uriasa, in care e imaginea ta. Ia aceea acceptare si iubire neconditionata si pune-o in oglinda. Fa in mintea ta aceasta magie, ca si cand cel din oglinda te iubeste si te accepta neconditionat. Esti tot tu acolo, simte cum tu te accepti si te iubesti neconditionat, simte ca esti prietenul tau cel mai bun.

*

Pe nivelul urmator o sa te simti ca iti pierzi increderea in tine si ca nimeni nu te priveste ca pe un om important, valoros, ca esti un nimeni, fara nici un rost in lume. Daca simti asta, deja stii cum se simte cand esti valoros, cand esti important. Iti doresti sa simti ca ai incredere in tine pentru ca uneori ai avut incredere si ai vazut ce fain este cu ea. Asa ca devine obsesia ta sa ai incredere in tine, simti ca asta e toata lumea ta, ca asta e fericirea cea mai mare. Asa ca te tii cu dintii de acest nivel, iar universul zice “lasa ca ii arat eu ca nu e asa importanta nici asta” si iti trage suturi in f..d ca sa te duca mai departe.

Lectia

Acest nivel este cel al valorii personale. Increderea in sine este doar emotia care o simti cand tu consideri ca ai valoare personala. Daca tu nu dai “doi bani” pe tine, atunci nu ai incredere in tine. Universul si-a dat seama ca ai simti ce fain este sa te simti puternic, sa simti ca ai incredere in tine, asa ca acum iti arata ca poti avea increderea in tine doar cand treci de testele acestei clase, acestui nivel. Doar cand urci pe nivelul urmator. Asa ca pana acum a fost doar un “demo” in care ai vazut ce fain e sa te simti puternic. Dar lectia ta este sa nu fii doar puternic si tiranic. Cei care nu au trecut aceasta lectie, cei care se lupta sa fie pe acest nivel uneori transforma puterea in tiranie. Sunt agresivi si dominatori, se simt superiori si ii percep pe ceilalti ca fiind inferiori si slabi. Asta pentru ca le lipseste ingredientul de pe urmatorul nivel: iubirea. Lectia ta pe acest nivel este sa refuzi puterea. Daca puterea iti place, dar nu ai trecut la nivelul iubirii, atunci puterea ta risca sa devina tiranica. Esti doar un sef care abuzeaza de puterea lui, care si-a gasit scuze pentru ca se poarta dur cu cei din jur. Universul o sa te puna tot timpul in inferioritate fata de alti sefi peste tine, o sa te puna uneori in pozitia de a risca sa pierzi acel sentiment de putere. Asta pana activezi si nivelul urmator. Doar de pe nivelul urmator, poti avea tot ceea ce e pe nivelul anterior. Retine aceasta regula, o sa o repet de o mie de ori daca e nevoie.

Exercitiu

Alege un moment in care ai simtit foarte multa incredere in tine. Cauta in trecutul tau si descopera un asemenea moment de incredere, toata lumea a simtit macar o data increderea in sine. Dupa ce ai descoperit acel sentiment de incredere si putere interioara, cauta un moment in care ai simtit ca esti iubit si ca iubesti neconditionat. Poate ca ai iubit o persoana, un animal, un obiect, nu conteaza ce anume. Important e sa fie iubire si nu posesiune. Sa simti ca doar binele acelei persoane/animal/obiect conteaza pentru tine. Apoi ia intr-o mana senzatia de incredere in tine si in cealalta senzatia de iubire si priveste-le in mintea ta. Pe masura ce le privesti in mintea ta, imagineaza-ti ca ele se contopesc pentru ca doar asa tu poti evolua. Observa cum mainile tale se apropie si cum increderea si iubirea se unesc si se transforma in ceva puternic si armonios. Apoi uneste palmele in zona pieptului si inspira in corpul si mintea si emotiile tale cele doua emotii unite.

*

Atentie, aceste niveluri nu sunt separate. Poti simti mai multe frici pe mai multe niveluri de dezvoltare, toate in acelasi timp. E normal asa. Asta inseamna ca oscilezi intre un nivel si altul.

Iti recomand sa citesti
Cum sa schimbi tot ce nu iti place la tine
Cum scapi de cea mai mare teroare mentala: tehnici psihologice anti-frica
Cum iti sabotezi rapid si eficient viitorul prin autoprogramare negativa
Afla ce se ascunde in spatele personalitatii tale – continuare
Latura intunecata a dezvoltarii personale (cele 5 umbre cu care te vei intalni)

Prin suferinta universul iti spune ca e cazul sa evoluezi, ca ai invatat destul in clasa a trei-a si ca e cazul sa mergi mai departe. Dar daca nu iesi din zona de confort si ceri sa fie totul “ca inainte” atunci universul te forteaza.

Ma opresc aici cu explicatiile pentru ca devine din ce in ce mai complex sa scriu despre lectiile pe urmatoarele niveluri si nu pot spune ca stapanesc perfect acele niveluri de dezvoltare. Mai oscilez si eu pe unul sau altul, dar nu le-am depasit incat sa pot sa te ajut sa ajungi undeva unde eu nu am ajuns decat rar. Insa ai inteles ideea.

Evolutia este scopul vietii tale, asa ca urmareste schimbarea, transformarea ta. Nu te mai intoarce la cum ai fost, pentru ca de acolo ai venit. Iar universul te ghideaza spre o alta directie. Asta nu inseamna ca vei rupe o relatie ci ca o sa trebuiasca sa intelegi din ce cauza se intampla acele lucruri noi in relatia ta si ce e de facut pe viitor sa se dezvolte relatia, sa evolueze, nu sa stagneze in trecut.

Cand unul dintre parteneri devine rece, s-a schimbat, e mai putin comunicativ, asta e din cauza ca sigur isi doreste ceva in plus si nu iti spune. Afla ce anume, afla care sunt nevoile partenerului.

Va trebui sa revin asupra subiectului asta, dar nu acum ca m-am lungit iarasi prea mult.

Te rog sa imi lasi un comentariu mai jos si sa imi spui care crezi ca este lectia pe care nu ai invatat-o inca si pe care universul tot incearca sa ti-o arate. Daca ai intrebari, te rog sa scrii un comentariu si o sa iti raspund in cel mai scurt timp.

Cu drag,

Marius Simion

Doua jumatati nu alcatuiesc un cuplu. Doi intregi, da

Cu totii am avut sau avem relatii care nu au functionat si inca nu stim de ce. Am clasificat mai jos relatiile emotionale intre persoane, indiferent de sex, rasa, mindset. Exista trei tipuri de relatii, de cupluri, care “functioneaza”:

1. Prima si cea mai des intalnita e cea in care ambii parteneri isi completeaza “filmul” si isi activeaza traumele principale – de exemplu ea are ca pattern principal lipsa de pretuire fata de sine si vrea tot timpul sa demonstreze ca e buna, misto si merita apreciata de cei din jur si face in continuu ceva pentru a atrage pretuirea partenerului, iar partenerul poarta masca dominatorului si o subestimeaza continuu si e nemultumit de ea si o critica. Ea va incerca in continuu sa-i demonstreze, iar el va fi tot timpul nemultumit de ea. Aceast tip de relatie are sanse mari sa tina o viata si in jurul ei sa se formeze o familie ( in cadrul careia traumele lor se vor transmite copiilor), deci in ochii celor din jur sa functioneze. Prin extrapolare, traumele pot fi variate, atat timp cat sunt complementare, iar cei doi nu stiu ca joaca niste “roluri”. Daca unul dintre ei evolueaza si isi vindeca trauma, atunci celalalt isi va pierde involuntar interesul si va intra intr-o criza de identitate din care are sansa sa evolueze, sa-si vindece propria trauma, dar de cele mai multe ori nu o va face.

2. Al doilea tip este cel in care ambii parteneri “fug” de o frica. Cea mai intalnita frica e frica de a ramane singur/singura. Acest tip de relatie se construieste de obicei dupa o varsta mai avansata >35 de ani, si presupune ca ambii parteneri sa fi avut relatii esuate, dar in acelasi timp ei nu vor sti ca esecul se datoreaza traumelor si patternurilor pe care inca nu le-au rezolvat/vindecat si faptului ca au avut relatii cu persoane ale caror traume nu erau complementare cu ale lor – exemplu: ea este dependenta emotional – dependenta de afectiune, etc. Ca relatia sa “functioneze” ar trebui sa se intalneasca cu cineva care sa nu-i ofere ceea ce ea isi doreste in proportia uriasa de care ea are nevoie, deci o persoana care are patternul rigidului (mai rece, mai inchisa). Daca ea se intalneste tot cu un dependent emotional ca si ea sau cu cineva care are trauma fugarului (care nu se poate “commite”) relatiile nu vor functiona si se va trezi singura. Atunci, de frica va accepta prima persoana care o va “dori” si care si ea a trecut prin acelasi parcurs al vietii si vor avea o relatie care are potential de a tine o viata, atat timp cat niciunul nu va evolua si constientiza trauma sa sau daca ambii vor evolua. Frica are potentialul de a-i tine impreuna.

3. Al treilea tip este cel in care ambii parteneri au ajuns intr-o etapa superioara a evolutiei personale, in care au rezolvat si vindecat traumele, in care se cunosc destul de bine pe sine si in care pot simti compasiune si iubire neconditionata. Ei vor vorbi aceeasi limba si va fi o realtie adevarata, karmica, bazata doar pe iubire si acceptare. Aceasata relatie are potential de a tine mai multe vieti (pentru cei care cred in reincarnare) si in aceasta viata are potentialul de a-i propulsa pe cei doi parteneri mult mai repede in plan personal. Ea functioneaza doar daca ambii sunt in aceasta stare, altfel celalalt nu va intelege pe cel de langa si dupa ce “flama” de la inceput va dispare, relatia se va incheia. Acest tip de relatie este cel mai rar.

Acceptare fara judecata

Am o mare nelamurire fata de regulile societatii in care traim (nu doar din Romania, ci universala). Se spune ca esti liber sa faci orice atat timp cat nu faci rau sau deranjezi pe ceilalti. Eu inteleg asta cam asa: atata timp cat nimeni nu face nimic, totul e ok. Daca cineva face ceva, tre sa vada daca cei din jur sunt deranjati sau nu. Asta chiar daca nu face rau cuiva. Daca face doar ceea ce simte. De exemplu nu poti asculta muzica noaptea, ca na, vecinii tre sa doarma ca a doua zi au serviciu. Si tu ai, dar tu stii ca nu asta e menirea ta in viata, sa fii robot noapte – zi asa ca ti-ai facut propriul program. Asta deranjeaza. Si pe firul asta pot veni cu un milion de exemple in care daca vrei sa faci ceva altfel decat toti cei din jurul tau, ei devin deranjati si fac toate eforturile necesare sa te niveleze si pe tine ca sa poata sa se intoarca ei in sfera lor de confort. Incearca sa accepti vecinul care da muzica tare si sa-l intelegi, chiar daca asculta manele. Fa efortul asta si deja ai facut primul pas pe scara evolutiei personale

Alcoolul si substantele – adjuvante pentru dezvoltarea personala

M-am intrebat tot timpul de ce societatea condamna atat de mult pe cei care folosesc tot felul de “solutii” pentru a fi mai aproape de ei (dezinhibati, curajosi, spontani, calzi, iubitori, etc). De ce ii vede ca pe niste oameni “slabi” care dau frau liber unor sentimente si emotii pe care majoritatea si le reprima total si mai face si o virtute din acesta reprimare a simturilor. O atribuie unei puteri. Esti puternic daca lasi mintea sa te limiteze si nu faci ceea ce simti?

Atunci cand bei alcool sau cand folosesti alte substante partea rationala a mintii tale (partea care te guverneaza zi de zi) intra in stand by. Gradul de “adormire” e legat strict de cantitatea folosita si de rezistenta ta la acea substanta. Adoarme exact acea parte a mintii tale in care sunt inregistrate conditionarile si limitarile pe care le-ai invatat de la ai tai, de la scoala, de la televizor, etc. Toate aceste bariere dispar si lasa loc adevaratei tale personalitati care este curajoasa, spontana, puternica, careia nu-i e frica sa ceara iubire cand are nevoie. Ma uitam la oameni in club si ii vedeam in diferite stadii ale betiei. Unii dansau, altii vorbeau, altii flirtau. Dar unii erau in acel grad avansat de betie in care pur si simplu se agatau de cei din jur in cautarea unei strangeri in brate, a unei mangaieri. Evident ca cei din jur fugeau mancand pamantul. Nu erau capabili sa vada frumusetea situatiei.

Sa presupunem prin absurd ca am reusi sa scapam toti de conditionarile si blocajele pe care parcursul nostru de pana acum ni le-a pus pe masa si noi le-am mancat naivi fiind. Vom fi toti niste oameni frumosi care sunt dezinhibati, care nu cred in rau/bine, frumos/urat, corect/gresit – ca niste “betivi” adorabili. La ultimul festival la care am fost am simtit asta. Am vazut zece mii de oameni din toate paturile sociale si financiare, cu gusturi si stiluri diferite care nu aveau nici cea mai mica problema unii cu altii, care se acceptau si zambeau tot timpul, care dansau la unison toata noaptea plini de iubire. Pana si politia era super relaxata si intelegatoare de parca se molipsise de la oameni (de fapt intrasera in energia care se crease acolo). Deci se poate.

Eu nu spun acum ca solutia este sa bem non stop si sa luam tot ce ne cade in maini. No way. Ci doar sa fim atenti la noi cand folosim orice “euforice” si sa intelegem ca tot noi suntem cei care se dezinhiba de la una sau de la alta si ca acea parte a nostra nu mai poate sta prea mult prinsa in interior, fara sa vada lumina zilei.

Solutia este sa elimini cat mai mult din blocajele: “nu se cade sa..”; “este gresit sa…”, “ nu e bine sa…”, “NU POT sa..”. Cei care au avut sau au relatii in care simt ca nu au spatiu, ca se sufoca, ca nu au libertate trebuie sa inteleaga ca e doar o perceptive personala a realitatii cauzata de aceste blocaje pe care le au. Si cu cat au mai multe blocaje cu atat cer mai mult spatiu, mai multa libertate de la cei din jur, de la parteneri. Libertate pe care de fapt nu si-o acorda ei insisi.

Asa ca, in momentul in care te eliberezi de blocaje, alcoolul sau alte substante vor disparea din viata ta, pentru ca nu va mai fi nevoie de ele ca sa lasi o anumita parte a ta sa iasa la lumina zilei.

Recurent

Acum sase luni am gasit in parc pe o banca scena din poza de mai jos. Abia acum am inteles mesajul ei. Eu eram cel care pusese buchetul si scrisese mesajul. Tu erai. Eram noi toti.

Falling in love

The Island

“Trust me, it’s paradise. This is where the hungry come to feed. For mine is a generation that circles the globe and searches for something we haven’t tried before. So never refuse an invitation, never resist the unfamiliar, never fail to be polite and never outstay the welcome. Just keep your mind open and suck in the experience. And if it hurts, you know what? It’s probably worth it.”

Angels

Se intampla asa: Intr-o zi te intalnesti cu cineva si din motive inexplicabile, te simti mult mai conectat cu aceast strain decat oricine altcineva. Te simti mai aproape decat de familia si prietenii tai. Poate ca aceasta persoana poarta inauntrul ei un inger? Unul trimis “de sus” pentru a te invata o lectie de care ai mare nevoie in perioada actuala sau care sa aiba grija de tine in timpuri tulburi. Ce trebuie sa faci, e sa ai incredere in acea persoana, chair daca uneori vine la pachet cu durere si suferinta. Motivul prezentei lor in viata ta va deveni clar la un moment dat. Ai rabdare.

In ciuda avertismentelor de la altii sau de la propriile simturi iti dai voie si te indragostesti nebuneste de aceasta persoana. Nu uita insa, ca nimeni nu este al tau intru pastrare. Mai ales ingerii. Scopul lor nu este sa te salveze ci sa te invete cum sa o faci tu singur. Odata acest scop indeplinit, odata lectia vazuta si inteleasa, valul se ridica si persoana dispare. Acum ramai doar tu cu tine si cu lectia pe care trebuie sa incepi sa o si aplici. De persoana-inger te vor lega doar iubirea neconditionata pe care vei ajunge sa o simti. Si abia dupa ce vei aplica lectia in viata ta si te vei apropia si mai mult de ce esti tu, vei avea sansa sa-l intalnesti din nou.