Elev de nota 8

Cu totii am trecut la un moment dat prin scoala, chiar daca unii dintre noi (cazurile fericite) au fost prezenti in clasa doar cu numele. Amintirile din acea perioada s-au sedimentat incet-incet si ne-au ramas doar partile marcante. Ne-aducem aminte doar de unii colegi si profesori, doar de unele zile de chiul si doar de unele intamplari. Interesant este ca ceea ce ne amintim, ne amintim in cel mai mic detaliu, iar restul e o ceata totala.
Cand ne gandim la colegi ne aducem aminte intai de cei care erau primii la invatatura, de cei de nota 10 sau de ultimii – cei de nota 4, pentru ca ei erau etaloanele de la sedintele cu parintii. Sau de cei mai “obraznici”, care ori ne distrau, ori ne faceau viata un chin. Sau de cei mai ciudati cu care eram ori buni prieteni, ori nu vorbeam deloc. Sau de cei mai aratosi, care ori ne frustrau enorm, ori ne faceau sa ne simtim “speciali” cand ne bagau in seama. Sau de cei mai ridicoli, care ori ne starneau mila, ori erau tinta mistourilor colective.

Ne-aducem aminte destul de bine de toti acestia. Dar aproape nimeni nu-si aduce aminte de cei care “stateau in banca lor.” Nimeni nu-si aduce aminte de elevii de nota 8. De cei care nu excelau in nimic altceva decat in a se conforma. Probabil ca involuntar asta si era scopul lor – sa blend in, sa treaca neobservati. Ceea ce e bine. Teoretic.

Practic e nasol pentru ca nimeni nu are cum sa nu se manifeste. Poate doar sa se abtina, sa se controleze din cauza fricii sau a rusinii de a fi pus la zid de o societate care incurajeaza crearea de mase si nu de individualitati.

Elevii “de nota 8” sunt actualii clienti ai psihologilor si ai workshopurilor de spiritualitate. Pe multi ii poti gasi la cursurile de natura statica sau de balet de pe la diferite fundatii. Sunt cei care inca nu se pot manifesta si cauta locul potrivit in care sa o faca, loc pe care il vor gasi la un moment dat, dar pe care il vor frecventa in secret. Sunt cei care cauta acel “extra” care sa ii defineasca, dar care inca sufera de aceeasi cutuma ca in scoala – teama de asumare a manifestarii propriei personalitati. Sunt cei care constituie patura de mijloc, combustibilul sistemului si al societatii. Ceea ce frumos intr-un fel, pentru ca intr-un prezent in care fiecare “e ceva” sau “cineva” e nevoie si de unii care sa aiba “curajul” sa nu fie nimic. Impreuna sunt un fel de “ying si yang” al manifestarii personalitatii individuale. Fara unii ceilalti nu ar exista. Si daca ei nu ar mai exista, atunci cine ar mai citi povestile aspirationale, cine ar mai savura cu nesat filmele in care X sau Y reuseste in viata, cine ar mai visa? In niciun caz cei care traiesc deja “visul”.

Si eu sunt unul dintre ei. Am fost definitia clasica a “elevului de nota 8”, branza buna in burduf de caine. Doar ca eu am mai fost ceva. Am fost cel la a carui absolvire profesorii au plans. De fericire ca au scapat, ca s-a terminat si ca nu le va mai arata nimeni partile rele din ei. De bucurie ca nimeni nu va mai da viata demonilor din ei. Dar si de tristete intelegand ca totul “va reveni la normal”.

Asa ca nu va mai blamati. Sunteti frumosi si de admirat. Avem nevoie de voi, de noi. Impreuna suntem JOCUL, viata. Nu va schimbati. Nu incercati sa fiti “cineva”, pentru ca deja sunteti. Sunteti reprezentantii notei 8 – echilibrul infinit.