Relatiie pe care lei ai cu cei din jurul tau sunt relatiile pe care tu le ai cu tine. Simplu nu? Well, not really.
Tarziu am realizat ca si cand iubesti si cand urasti atragi si ca daca esti impasibil la ceva, atunci acel ceva nu exista pentru tine si neexistand nu ai cum sa-l atragi. In schimb, cand urasti atragi spre tine ceea ce urasti, iar cand iubesti atragi ceea ce iubesti. In acelasi timp stim despre fiecare dintre noi ca avem si parti “bune (care ne plac la noi insine) si parti rele (care ne strica viata si care ne deranjeaza). Rezultatul adunarii e simplu: cand urasti ceva la tine vei trezi in cel de langa tine acea parte a lui pe care si el o uraste la el. O vei atrage catre tine inconstient. Cand iubesti, dezvalui in cel de langa tine ceea ce si el iubeste la el. Si asa poti lua ce are el/ea de oferit si live happily ever after. Mai exista si cazuri in care cel de langa tine iti reflecta o parte din tine pe care tu nu o constientizezi, dar pe care asa o descoperi. Atunci de obicei intervine criza de identitate. Solutia cred ca este sa analizezi cum te simti in ambele cazuri (vechea identitate si cea nou descoperita) si sa alegi ce te face sa te simti mai bine. La pasul urmator, intelegi ca tu poti fi de fapt o infinitate de identitati, dupa care intelegand acest lucru ajungi de fapt sa nu te mai identifici decat tempoarar cu fiecare dintre ele (devii flexibil) si sa intelegi va aparea cate o identitate pentru fiecare situatie in care vei ajunge. Adica te vei descurca no matter what.
Asta e si schema budistilor. Toti sunt invatati de mici ca emotiile negative fac ravagii in corp si minte. Asadar ei ii iubesc pe cei din jur pentru ca ei se iubesc intai pe ei si pentru ca nu vor sa sa-si dea damage cu emotii negative propriului corp si propriei minti, minte care da viata corpului pentru ca gandurile si ideile sa fie transmise din generatie in generatie si sa continuam sa fim nemuritori.
Poate parea superegoist sa-i iubesti pe cei din jur cand tu de fapt o faci pentru tine. Da, dar iubirea are acesta calitate de a nu discerne. Ea doar e prezenta si e clar cand e, chiar daca alegem sa nu vedem. Asadar iubindu-te pe tine foarte mult, dar sincer, ajungi sa-i iubesti si pe cei din jur la fel. Deci impusti ambii iepuri cu acelasi glont (motiv), pentru ca iubirea ca si ura functioneaza both ways. Asa ca motivul pentru care o faci nu conteaza. Motivul este doar declansatorul care iti schimba tie perceptia in asa fel incat sa generezi iubire in loc de ura, iar in acest caz iubirea si respectul fata de propriul corp si minte mi se par un motiv mai mult decat perfect. Toate religiile au la baza acest principiu. E si porunca cea mai importanta la majoritatea dintre ele. Doar ca mesajele de acest gen sunt foarte encriptate si niciodata nu ti se explica cum sa faci ce zice acolo la un nivel constient si nu de frica. Daca o faci de frica, it’s zero.
Acum un prim pas ar fi sa incepem sa ne inconjuram de oameni care ne arate partile frumoase din noi. Si noi sa fim cei care le aratam partile frumoase din ei.
drumulspreinima 