Comportament de dUzina

 

Cu totii stim clipa aia in care te intalnesti cu cineva si ceva vibreaza in tine si etc si bla bla si ajungeti sa o ardeti impreuna si va combinati si totul e roz. Ca-n filmele de duminica dupa-amiaza. Prima parte a povestii e simpla – el e badboy, se stie cu toata lumea are tot timpul de toate, intra peste tot si mai arata si bine. Sau e un artist neinteles chiar si de catre el, care a crescut cu un tata alcoolic si fara mama si care sta cu saptamanile inchis in atelier sau studio si bea intr-una si lucreaza si se adanceste din ce in ce mai mult in depresie. Ori este “fashion”, slabut, aranjat, curatelus, 85% gay la modu’ pe bune si umbla tot timpul cu multe fete si cu plasa de la piata supt forma de sacosa si mai si apare in toate reclamele si in toate prezenatrile de moda. Mai e si filmul in care el e genul de pleaca la petrecere miercuri si vine inapoi acasa marti dimineata cu 5 kile mai slab, tot timpul pe nevoie de atentie, fara un chior in buzunar si in cautarea urmatorei distractii unde vrea sa intre pe lista si sa vina iar acasa marti dupa Craciun. Si tot asa, tot felul de filme, de la ultimul ars in cap la afaceristul care viseaza proprietati si etc. Fiecare traieste in filmul lui.

Eu in toata schema asta nu o inteleg pe ea. La modu’ il vrea pe badboy, dar dupa ce se combina, sta cu gura pe el ca sa nu se mai uite in telefonul ei, sa nu mai sara la scandal, sa nu-i mai tepuiasca pe ceilalti, sa nu mai faca tot felul de combinatii dubioase, sa fie si el un barbat linistit si civilizat si iubitor. Si de aici cearta, tensiuni, scandal, circ. La fel si cu artistul neinteles si deprimat, il chinuie sa-l scoata din grota lui, sa-l duca in lume, sa-l tunda, sa-l spele, sa-i faca vreo doi copii si rate la banca. Sa-l salveze, gen. Ca si pe gay, tot trage de el, il pistoneaza, el mai aluneca, o mai ia de buci, il mai ia flama. Normal ca drame si filme dupa asta. Ori sta pe telefon sau umbla dupa petrecaret prin cluburi, il scoate duminica la gratar in aer liber, il duce in excursii in natura la rau, uite soarele, cerul, aerul, eu si la prima petrecere el iar vine dupa doua luni si filme, drame, astea. De ce stai atata la birou, mai fa-ti timp si pentru mine.

Creatoarea de drame. Ea e. “Salvatoarea”. Intra dupa om in filmul lui, la inceput chiar ii si place – ca e indragostita de o imagine, nu de un om si apoi incearca sa-l scoata cu forta de acolo si sa-i arate “binele”. Si drame si certuri si filme, si despartiri si impacari si lacrimi curse in sticle de votca si carduri tocite si maini straine prin paruri cunoscute si iar lacrimi si drame. Si mai bine lasa. Mai bine lasa-l asa cum era cand l-ai vazut prima data si a vibrat ceva in tine. Si uita-te la el si intreaba-te atunci in acel moment in care timpul parca s-a oprit: AS PUTEA TRAI TOATA VIATA LANGA OMUL ASTA ASA CUM STA EL ACUM IN FATA MEA? Daca raspunsul e NU, atunci zambeste-i, rupe-i contactul vizual si du-te la baie, fa pipi, varsa o lacrima, mai gandeste-te o data si daca e tot NU, du-te la bar si bea un shot de jaeger si inca unul. Uita-te in jur. Sigur e cineva dragut care te va tine in brate o noapte.