O lume care condamna la mediocritate si la renegare orice individualitate. O lume in care trebuie sa asculti muzica la casti ca sa nu deranjezi lipsa de bucurie de viata a celor din jur. O lume in care trebuie sa te simti rusinat ca iubesti si vrei sa o arati. O lume care vrea sa auda minciuni si sa le traiasca in locul adevarului si a evolutiei intru spirit. Noi am creat-o si o intretinem in fiecare zi tinandu-ne capul plecat si preferand confortul aparent in locul acceptarii a ceea ce suntem fiecare dintre noi cu adevarat. Si eu fac parte din ea. Si eu o intretin de multe ori pentru ca obosesc sa ma lovesc de ziduri ridicate din egoism si frica. Inca mai am de lucru.
Intr-o zi voi trai 100% asa cum simt. Voi avea curaj sa o fac. Lucrez la asta. Intr-o zi ne vom trezi toti si vom “trai” nu doar vom juca niste roluri pe care “trebuie” sa le jucam. Ne vom trezi, vom deschide ochii si vom sti instant ca totul va fi bine din acel moment.
Deocamdata nu e bine. Si asa cum spune si proverbul, daca nu e bine, atunci nu e inca sfarsitul. Totul va fi bine la sfarsit. Asa vom sti ca am ajuns.
drumulspreinima 