OGLINDA OGLINJOARA

Relatiie pe care lei ai cu cei din jurul tau sunt relatiile pe care tu le ai cu tine. Simplu nu? Well, not really.

Tarziu am realizat ca si cand iubesti si cand urasti atragi si ca daca esti impasibil la ceva, atunci acel ceva nu exista pentru tine si neexistand nu ai cum sa-l atragi. In schimb, cand urasti atragi spre tine ceea ce urasti, iar cand iubesti atragi ceea ce iubesti. In acelasi timp stim despre fiecare dintre noi ca avem si parti “bune (care ne plac la noi insine) si parti rele (care ne strica viata si care ne deranjeaza). Rezultatul adunarii e simplu: cand urasti ceva la tine vei trezi in cel de langa tine acea parte a lui pe care si el o uraste la el. O vei atrage catre tine inconstient. Cand iubesti, dezvalui in cel de langa tine ceea ce si el iubeste la el. Si asa poti lua ce are el/ea de oferit si live happily ever after. Mai exista si cazuri in care cel de langa tine iti reflecta o parte din tine pe care tu nu o constientizezi, dar pe care asa o descoperi. Atunci de obicei intervine criza de identitate. Solutia cred ca este sa analizezi cum te simti in ambele cazuri (vechea identitate si cea nou descoperita) si sa alegi ce te face sa te simti mai bine. La pasul urmator, intelegi ca tu poti fi de fapt o infinitate de identitati, dupa care intelegand acest lucru ajungi de fapt sa nu te mai identifici decat tempoarar cu fiecare dintre ele (devii flexibil) si sa intelegi va aparea cate o identitate pentru fiecare situatie in care vei ajunge. Adica te vei descurca no matter what.

Asta e si schema budistilor. Toti sunt invatati de mici ca emotiile negative fac ravagii in corp si minte. Asadar ei ii iubesc pe cei din jur pentru ca ei se iubesc intai pe ei si pentru ca nu vor sa sa-si dea damage cu emotii negative propriului corp si propriei minti, minte care da viata corpului pentru ca gandurile si ideile sa fie transmise din generatie in generatie si sa continuam sa fim nemuritori.

Poate parea superegoist sa-i iubesti pe cei din jur cand tu de fapt o faci pentru tine. Da, dar iubirea are acesta calitate de a nu discerne. Ea doar e prezenta si e clar cand e, chiar daca alegem sa nu vedem. Asadar iubindu-te pe tine foarte mult, dar sincer, ajungi sa-i iubesti si pe cei din jur la fel. Deci impusti ambii iepuri cu acelasi glont (motiv), pentru ca iubirea ca si ura functioneaza both ways. Asa ca motivul pentru care o faci nu conteaza. Motivul este doar declansatorul care iti schimba tie perceptia in asa fel incat sa generezi iubire in loc de ura, iar in acest caz iubirea si respectul fata de propriul corp si minte mi se par un motiv mai mult decat perfect. Toate religiile au la baza acest principiu. E si porunca cea mai importanta la majoritatea dintre ele. Doar ca mesajele de acest gen sunt foarte encriptate si niciodata nu ti se explica cum sa faci ce zice acolo la un nivel constient si nu de frica. Daca o faci de frica, it’s zero.

Acum un prim pas ar fi sa incepem sa ne inconjuram de oameni care ne arate partile frumoase din noi. Si noi sa fim cei care le aratam partile frumoase din ei.

DE CE NU “MERG” RELAȚIILE? VARIANTA REALISTĂ.

Una din marile disfunctionalitati ale societatii de azi este incapacitatea crescânda a indivizilor de a lega si de a intretine relatii conjugale durabile. Teoria mea abordeaza problema din unghiul profund psihologic al “programului capitalist/consumerist” pe baza caruia functionam. Pentru a o ilustra cat mai bine voi face o paralela.

Avem pe de o parte o companie care produce sa zicem pasta de dinti. Compania vrea ca produsul sa fie cumparat de catre indivizi, astfel ca ii va face publicitate si o va “impacheta” in asa fel incat cumparatorul sa adere la poveste si sa scoata banii din buzunar. Odata produsul cumparat, incepe experienta personala si subiectiva a individului cu acesta. Sa presupunem ca individul constata ca din perspectiva lui “Pasta de dinti X” face maxim 60% din ce promite in reclama ca face. Atunci individul se va orienta catre gasirea unui alt produs care sa-i satisfca nevoile intr-o proportie mult mai mare decat “X”. Sau sa presupunem ca “Pasta de dinti X” indeplineste intr-o proportie de 90% ceea ce promite. Atunci individul se va declara multumit si va deveni fidel produsului. Asta pana cand “Pasta de dinti Y”, a altui producator, va aparea pe piata si va promite ca va face mai multe decat “X” si la un pret mult mai mic. Clientul nostru va incerca cel putin noul produs si daca i se potriveste mai bine va adera la el si va renunta la cel vechi. Si tot asa.
Acum, sa presupunem ca producatorul e fiecare dintre noi, produsul e “persoana noastra”, iar cumparatorul e orice alta persoana cu care noi avem dorinta de a lega o relatie amoroasa. Beneficiul in acest caz nu mai e de natura financiara, ci e chiar fericirea. Fiecare dintre noi incearca sa se vanda pe sine pe “piata”. Pentru asta se “impacheteaza” frumos, isi ascunde defectele si isi face publicitate doar partilor bune, dar in acelasi timp este si cumparator si incearca sa cumpere ceva cat mai pe “gustul sau” – deci “pune botul” la reclamele altor “produse”.

Daca reclama este exagerata si produsul e departe de ceea ce sustine ca face, cumparatorul renunta. Daca produsul nu exagereaza calitatile sale si se prezinta asa cum este el, atunci dispare majoritatea cumparatorilor, pentru ca acestia alearga dupa un produs care exista doar in realitatea idealizata a societatii in care consumul e rege si care obiectiv vorbind nu exista. Alearga dupa o proiectie, dupa o himera, dupa “jumatatea” care sa o “completeze” perfect. Si astfel toti alearga dupa ceva ce nu exista si nu se mai pot opri, alimentati fiind de o imagine a unei vieti perfecte din toate punctele de vedere.
Solutia cred ca este sa ne maturizam emotional, sa gasim “un produs” care ne satisface nevoile cele mai importante si sa ne focusam spre a rezolva impreuna cu “producatorul” problemele legate de coabitarea cu “produsul” – cu cealalta persoana. Daca vom alerga din supermarket in supermarket in cautarea unui produs care exista doar in mintea noastra, vom fi dezamagiti si nefericiti de fiecare data cand vom crede ca l-am gasit. Pentru ca il comparam cu o reclama, cu un nor de praf. E ca si cum te-ai droga zi de zi pentru ca nu vrei sa accepti ca viata are si parti neplacute, iar tu vrei sa-ti fie doar “bine”.

Asa ca prospectati “piata”, alegeti ce vi se pare ca vi se potriveste , incercati sa scoateti “the most of it” din acea relatie si focusati-va pe partile bune ale “produsului”. Doar asa veti avea o relatie de lunga durata in care exista sanse ca ambii parteneri sa se adapteze nevoilor celuilalt.

Give him/her a chance and stop chasing illusions. Nu exista o persoana perfecta care va astepta undeva si spera sa o gasiti. De fapt exista, e fiecare persoana cu care va intalniti si de care va indragostiti. Acordati-i timpul si iubirea necesara pentru a putea deveni declansatorul fericirii in fiecare dintre voi. Alegeti sa vedeti ce va aduce in suflet si nu ce ii lipseste.

Doua jumatati nu alcatuiesc un cuplu. Doi intregi, da

Cu totii am avut sau avem relatii care nu au functionat si inca nu stim de ce. Am clasificat mai jos relatiile emotionale intre persoane, indiferent de sex, rasa, mindset. Exista trei tipuri de relatii, de cupluri, care “functioneaza”:

1. Prima si cea mai des intalnita e cea in care ambii parteneri isi completeaza “filmul” si isi activeaza traumele principale – de exemplu ea are ca pattern principal lipsa de pretuire fata de sine si vrea tot timpul sa demonstreze ca e buna, misto si merita apreciata de cei din jur si face in continuu ceva pentru a atrage pretuirea partenerului, iar partenerul poarta masca dominatorului si o subestimeaza continuu si e nemultumit de ea si o critica. Ea va incerca in continuu sa-i demonstreze, iar el va fi tot timpul nemultumit de ea. Aceast tip de relatie are sanse mari sa tina o viata si in jurul ei sa se formeze o familie ( in cadrul careia traumele lor se vor transmite copiilor), deci in ochii celor din jur sa functioneze. Prin extrapolare, traumele pot fi variate, atat timp cat sunt complementare, iar cei doi nu stiu ca joaca niste “roluri”. Daca unul dintre ei evolueaza si isi vindeca trauma, atunci celalalt isi va pierde involuntar interesul si va intra intr-o criza de identitate din care are sansa sa evolueze, sa-si vindece propria trauma, dar de cele mai multe ori nu o va face.

2. Al doilea tip este cel in care ambii parteneri “fug” de o frica. Cea mai intalnita frica e frica de a ramane singur/singura. Acest tip de relatie se construieste de obicei dupa o varsta mai avansata >35 de ani, si presupune ca ambii parteneri sa fi avut relatii esuate, dar in acelasi timp ei nu vor sti ca esecul se datoreaza traumelor si patternurilor pe care inca nu le-au rezolvat/vindecat si faptului ca au avut relatii cu persoane ale caror traume nu erau complementare cu ale lor – exemplu: ea este dependenta emotional – dependenta de afectiune, etc. Ca relatia sa “functioneze” ar trebui sa se intalneasca cu cineva care sa nu-i ofere ceea ce ea isi doreste in proportia uriasa de care ea are nevoie, deci o persoana care are patternul rigidului (mai rece, mai inchisa). Daca ea se intalneste tot cu un dependent emotional ca si ea sau cu cineva care are trauma fugarului (care nu se poate “commite”) relatiile nu vor functiona si se va trezi singura. Atunci, de frica va accepta prima persoana care o va “dori” si care si ea a trecut prin acelasi parcurs al vietii si vor avea o relatie care are potential de a tine o viata, atat timp cat niciunul nu va evolua si constientiza trauma sa sau daca ambii vor evolua. Frica are potentialul de a-i tine impreuna.

3. Al treilea tip este cel in care ambii parteneri au ajuns intr-o etapa superioara a evolutiei personale, in care au rezolvat si vindecat traumele, in care se cunosc destul de bine pe sine si in care pot simti compasiune si iubire neconditionata. Ei vor vorbi aceeasi limba si va fi o realtie adevarata, karmica, bazata doar pe iubire si acceptare. Aceasata relatie are potential de a tine mai multe vieti (pentru cei care cred in reincarnare) si in aceasta viata are potentialul de a-i propulsa pe cei doi parteneri mult mai repede in plan personal. Ea functioneaza doar daca ambii sunt in aceasta stare, altfel celalalt nu va intelege pe cel de langa si dupa ce “flama” de la inceput va dispare, relatia se va incheia. Acest tip de relatie este cel mai rar.