Existenta omului ca element singular este limitata in timp si spatiu. Ea incepe cu o data cu nasterea individului si se termina in momentul in care acesta moare. In schimb, la nivel de specie suntem nemuritori si mai mult decat atat, suntem singurii care reusesc sa transforme mediul inconjurator in asa fel incat sa raspunda nevoilor actuale fiecarei generatii. Suntem Adevaratii Creatori. Nucleul nemuririi si evolutiei noastre ca specie este chiar capacitatea de a transmite informatia din generatie in generatie. Ne nastem “goi”, neprogramati, avem o perioada in care invatam “programul”, iar mai apoi ne petrecem toata viata pentru a procesa si updata “informatia” ca in final sa o transmitem generatiei viitoare (copiilor nostri). Acestia, la randul lor, o vor procesa si o vor modifica si o vor transmite copiilor lor si tot asa. Fiecare generatie este o componenta a computerului nemuritor care proceseaza informatia. Daca informatia s-ar pierde, probabil noi (asa cum ne stim azi) am disparea.
Asadar rolul nostru in viata este sa preluam de la parinti informatia lor, sa o adaptam, sa o “modernizam” si apoi sa o transmitem mai departe. PROBLEMA este ca majoritatea nu intelege ca informatia primita de la generatia anterioara nu va functiona corect pentru ei decat daca este updatata si acordata cu realitatea propriei vieti si persoane. Ei incearca sa traiasca pe baza unui program emotional depasit, scris de altcineva pentru sine si care nu poate raspunde corect provocarilor si situatiilor altei persoane. E ca si cum ar incerca sa poarte hainele parintilor desi acestea nu li se potrivesc -fapt care genereaza disconfort si disfunctionalitate in viata lor.
Cu alte cuvinte ei nu se maturizeaza emotional si viata lor este raportata la valorile parintilor, iar ei vor pendula in continuu intre aceste valori depasite si faptul ca acestea nu corespund cu nevoile lor actuale. Comportamentul lor emotional inconstient este cel al copilului si nu trece la cel al maturului. Nu-si vor gasi niciodata locul si nu vor fi fericiti la nivel profund in adancul sufletului lor. Nerealizand acest fapt ei vor cauta sa-si creeze in cursul vietii motive “exterioare” de fericire – o cariera, o masina, o casa, o nevasta, o familie, etc. Daca ei ajung sa aiba copii, vor transmite acestora o informatie defecta, neupdata si imbatranita. Copiii lor vor avea o misiune de doua ori mai grea in cursul vietii lor pentru a ajunge sa corecteze si sa actualizeze informatia deoarece vor trebui sa faca treaba a doua generatii (asta in cazul in care vor reusi).
Cei mai multi dintre noi nu suntem imaturi emotional pentru ca inca nu ne-am “rupt” de parinti. Primul si cel mai clar semn este faptul ca incercam sa corectam greselile lor in viata noastra, neintelegand ca greselile lor sunt ale lor si ca daca e cineva care trebuie sa le corecteze – ei sunt, nu noi. Cu alte cuvinte traim viata lor in viata noastra cautand solutii la problemele lor (inconstient). De exemplu, daca ei au avut o familie disfunctionala, noi vom cauta ori sa le aratam cum ar trebui sa fie o familie, ori vom fugi de conceptul de familie cu totul. In realitate nu ne traim propriile vieti ci un melanj malformat intre vietile lor si ale noastre.
Al doilea semn al dependentei emotionale de parinti este faptul ca noi, desi maturi si functionali, nu avem curajul de a le arata cine suntem cu adevarat. Le aratam doar acea parte a noastra care corespunde cu valorile lor si presupunem eronat ca ei nu vor intelege daca le aratam si partile noastre cu care ei nu rezoneaza. In acest fel ramanem legati de ei cu un cordon ombilical emotional, iar ei nu ajung sa ne cunoasca intru totul. Ii “mintim” si le intretinem o realitate falsa. Ne e frica de faptul ca ei ne vor judeca gresit si ne vor respinge. Uitam ca ei sunt programati sa ne iubeasca si sa ne accepte neconditionat. Nu vrem sa-i “ranim” si sa le aratam ca tot ce ei au esuat sa faca in viata lor au proiectat pe noi. Nu vrem sa-i “dezamagim” si sa le spunem ca noi nu suntem ceea ce vor ei sa fim, ci suntem niste indivizi care au propria viata si propriul destin. Un exemplu ar fi ca ne alegem cariera pe care ei ar fi dorit sa o aiba si au esuat sau ca ne alegem partenerii pe care credem ca ei ar fi trebuit sa-i aiba si nu au reusit si tot asa. Intretinem o relatie bolnavicioasa in care ei traiesc prin noi si noi pentru ei.
Daca am avea curajul sa rupem cordonul ombilical si sa-i “dezamagim” am face de fapt o chestie extraordinara: i-am trezi pe ei din realitatea falsa in care traiesc si ne-am salva pe noi. Ne-am maturiza emotional si am incepe sa ne traim propria viata. Vom incepe sa ne asumam constient raspunderi, ne vom accepta la nivel profund limitele si nu vom mai alerga dupa cai verzi pe pereti. Ca exemplu – a ma maturiza emotional inseamna ca nu voi mai incerca sa fiu muzicianul celebru care tata a esuat sa fie sau pictorita infocata care mama nu a reusit sa devina si voi avea curajul sa incerc sa fiu scriitorul care simt ca vreau sa fiu. Nu-mi va mai fi frica sa ma daruiesc cu totul unei persoane pentru ca s-ar putea sa fiu “ranit” la fel ca tatal sau mama mea. Nu voi mai fugi de fricile lor, iar parerea lor va fi pentru mine nu mai importanta decat a unui bun prieten. Si tot asa. You get the point.
In schimb imi voi crea propriul destin, independent de al lor, si voi fi alaturi de ei in procesul lor de acceptare al “esecului” pe care nu au vrut sa-l constientizeze. Ii voi ajuta sa isi traiasca ce le-a mai ramas din viata in fericire prin a-i sustine in a-si accepta propriile lor limite si prin a le arata ca “they did their best”. Abia dupa ce omul isi accepta propriile limite se cunoaste cu adevarat pe el si afla ce vrea de la viata. Nu isi mai aloca energia pentru urmarirea unor iluzii autocreate. Se opreste din cursa si alege o statie unde sa coboare. Accepta ca nu poate fi altceva decat ce e si inlatura toate idealurile false, imprumutate. In linistea generata de autoacceptare va putea apoi sa-si asculte propriul glas si sa-i dea viata. Sa traisca propria poveste si sa-si dea voie sa fie exact asa cum simte. Doar asa va ajunge sa transmita generatiei urmatoare o informatie corecta si actualizata – propriul exemplu, dovada vie ca daca traiesti conform propriului program esti fericit si sanatos no matter what. Dar pentru asta trebuie inlocuit vechiul program, al parintilor. Rupe-ti cordonul ombilical si elibereaza-te si pe tine si pe parintii tai.
drumulspreinima 