Una din marile disfunctionalitati ale societatii de azi este incapacitatea crescânda a indivizilor de a lega si de a intretine relatii conjugale durabile. Teoria mea abordeaza problema din unghiul profund psihologic al “programului capitalist/consumerist” pe baza caruia functionam. Pentru a o ilustra cat mai bine voi face o paralela.
Avem pe de o parte o companie care produce sa zicem pasta de dinti. Compania vrea ca produsul sa fie cumparat de catre indivizi, astfel ca ii va face publicitate si o va “impacheta” in asa fel incat cumparatorul sa adere la poveste si sa scoata banii din buzunar. Odata produsul cumparat, incepe experienta personala si subiectiva a individului cu acesta. Sa presupunem ca individul constata ca din perspectiva lui “Pasta de dinti X” face maxim 60% din ce promite in reclama ca face. Atunci individul se va orienta catre gasirea unui alt produs care sa-i satisfca nevoile intr-o proportie mult mai mare decat “X”. Sau sa presupunem ca “Pasta de dinti X” indeplineste intr-o proportie de 90% ceea ce promite. Atunci individul se va declara multumit si va deveni fidel produsului. Asta pana cand “Pasta de dinti Y”, a altui producator, va aparea pe piata si va promite ca va face mai multe decat “X” si la un pret mult mai mic. Clientul nostru va incerca cel putin noul produs si daca i se potriveste mai bine va adera la el si va renunta la cel vechi. Si tot asa.
Acum, sa presupunem ca producatorul e fiecare dintre noi, produsul e “persoana noastra”, iar cumparatorul e orice alta persoana cu care noi avem dorinta de a lega o relatie amoroasa. Beneficiul in acest caz nu mai e de natura financiara, ci e chiar fericirea. Fiecare dintre noi incearca sa se vanda pe sine pe “piata”. Pentru asta se “impacheteaza” frumos, isi ascunde defectele si isi face publicitate doar partilor bune, dar in acelasi timp este si cumparator si incearca sa cumpere ceva cat mai pe “gustul sau” – deci “pune botul” la reclamele altor “produse”.
Daca reclama este exagerata si produsul e departe de ceea ce sustine ca face, cumparatorul renunta. Daca produsul nu exagereaza calitatile sale si se prezinta asa cum este el, atunci dispare majoritatea cumparatorilor, pentru ca acestia alearga dupa un produs care exista doar in realitatea idealizata a societatii in care consumul e rege si care obiectiv vorbind nu exista. Alearga dupa o proiectie, dupa o himera, dupa “jumatatea” care sa o “completeze” perfect. Si astfel toti alearga dupa ceva ce nu exista si nu se mai pot opri, alimentati fiind de o imagine a unei vieti perfecte din toate punctele de vedere.
Solutia cred ca este sa ne maturizam emotional, sa gasim “un produs” care ne satisface nevoile cele mai importante si sa ne focusam spre a rezolva impreuna cu “producatorul” problemele legate de coabitarea cu “produsul” – cu cealalta persoana. Daca vom alerga din supermarket in supermarket in cautarea unui produs care exista doar in mintea noastra, vom fi dezamagiti si nefericiti de fiecare data cand vom crede ca l-am gasit. Pentru ca il comparam cu o reclama, cu un nor de praf. E ca si cum te-ai droga zi de zi pentru ca nu vrei sa accepti ca viata are si parti neplacute, iar tu vrei sa-ti fie doar “bine”.
Asa ca prospectati “piata”, alegeti ce vi se pare ca vi se potriveste , incercati sa scoateti “the most of it” din acea relatie si focusati-va pe partile bune ale “produsului”. Doar asa veti avea o relatie de lunga durata in care exista sanse ca ambii parteneri sa se adapteze nevoilor celuilalt.
Give him/her a chance and stop chasing illusions. Nu exista o persoana perfecta care va astepta undeva si spera sa o gasiti. De fapt exista, e fiecare persoana cu care va intalniti si de care va indragostiti. Acordati-i timpul si iubirea necesara pentru a putea deveni declansatorul fericirii in fiecare dintre voi. Alegeti sa vedeti ce va aduce in suflet si nu ce ii lipseste.
drumulspreinima 
Reblogged this on nicichiarasa.